Gloata

Cineva  mă întreabă ce gândesc .

Ii răspund simplu „Am înțeles că a gândi poate fi periculos. Mersul cu gloata este cel mai sigur!”

Gloata nu gândește. Gloata acționează manevrata de un păpușar necunoscut. Doar el are privilegiul de a gândi liber.

Povesteam azi cu un prieten despre inutilitate, calitate, subiectivism, dezamăgire, ipocrizie….Deja nu mai vorbim despre niște adjective, vorbim despre stări de spirit care marchează o anumită categorie a populației.

Vorbim despre nonvaloarea devenită valoare prin uciderea educației și înlocuirea celor șapte ani de acasă cu un valoros smartphone.

Si totuși, eu, nu-mi pot cenzura gândirea. Nu pot închide într-un seif  bucuria si tristețea de a fi citit sau de a nu fi citit o carte, bucuria sau regretul de a fi fost sau nu la un concert de muzica clasica, bucuria si tristețea de a fi respirat alături de prim solista balerina din Lacul Lebedelor.

Nu pot uita poveștile bunicilor si părinților mei, pline de ințelepciune si iubire.

Sufletul meu nu este un  hard pe care îl poți șterge. Sufletul meu este un angrenaj numit gandire, in permanenta miscare, alimentat cu invatatura.

Nici sufletul tău nu este un hard gol. Ceva exista cu siguranța stocat acolo. Poate prea mulții viruși au încercat  sa distrugă informația buna dar exista remedii, inca exista biblioteci si încă poți învață, încă poți sa evadezi din gloata gândind!

Si tu, si tu, si el, si ea…..evadați….rupeți-va de gloata si gândiți!

A gândi este frumos, nu este periculos!

Nu lăsați acest privilegiu doar lui, păpușarului. El este creatorul virusului care va distruge sufletele.

Ganditi, consumati fara restrictii invatatura cartilor si savurati intelepciunea batranilor! Gloata se va scufunda, voi veti merge mai departe!